Paranteză...
mi-a pus vara o proteză
lunec lin pe poante-n alge
mă agăţ de largi catarge
şi visez ştrengar la tine
până-n vara care vine...

integrală...
ploia verii e banală
şi-a pus lacrimile-n teci
pe aici de-o fi să treci,
să duci soare arzător
chiar la mine în pridvor..

matematici aplicate
vara le ştie pe toate
calculează ploile
încinge odăile
macii iute-i înroşeşte
floarea o îngălbeneşte...

apoi se opreşte-n lan
odihnind pe un divan
plin de spicele bogate
în cununi întortocheate

dacă vrei să o cuprizi
vino-n braţe să mă prinzi
vara este-n părul meu
floare , vis şi curcubeu...


Ana Sofian

Nu stiu
de Serban Viorica Ioana

Nu ştiu cine sunt,
in zbor de albastru şi de luna
se scurg in mine cireşii
de primavara şi furtună;
nu ştiu cine sunt,
ştiu doar că tu mă ţii de mână.

Dispar în jurul meu
însângerate zbateri de lumină,
se scurg pe rând, încet,
albastru, verde, gri,
nu ştiu cine sunt,
vreau doar ca tu să mă mai ţii de mână.

Nu ştiu cine sunt,
pe umeri îmi alunecă valuri
de mare înnecată-n spumă,
ştiu doar că te iubesc
când tu mă ţii de mână.