de cand m-am mutat pe facebook.. n-am mai dat pe aici .. intretimp au venit caldurile si se simte un aer de vacanta, o vacanta furata.. pe care chiar si asa, o simt pe fuga, lipsita de certitudine.. next week-end ne-am propus sa mergem la targul de fete de pe muntele gaina.. nu ma vinde :P .. nici nu devine nimeni bigam.. ne reintoarcem doar la radacini.. la ale mele mai exact.. azi m-am intristat.. un om ale carui melodii au fost primele ce le-am fredonat a murit, s-a sinucis..si-a luat viata desi stia ca lasa in urma lui un copilas, un copilas caruia ii fura momente nepretuite, un copilas care nu va apuca sa o cunoasca.. trist.. cumplit de trist, cumplit de trist ca exista multi oameni singuri.. singuri in 2, singuri in sanul familiei, singuri printre prieteni .. cumplit zi de zi.. ma simt norocoasa.. nu am o viata colorata in roz, dar culorile sunt vii si prietenoase.. ma uit in jur si reusesc sa le gasesc frumusetea chiar daca cerul e innorat.. pentru ca sunt langa tine
Nedumerire.. Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten, a trecut prin nenumarate momente penibile si e reticent poate si nu reuseste sa vada simplitatea gestului? Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten, la cel mai mic semn de intrebare, in loc sa plece de la premisa nevinovatiei, iti intoarce spatele? Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten, te face sa realizezi ca incercarea de a-l vedea intr-o lumina calda, e inutila? Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten, nu suporta adevarul venit de la tine, desi in adancul sufletului si in rarele momente de autosinceritate il recunoaste de fata cu tine? Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten, da dovada de ipocrizie? Ce se intampla cand un om pe care vrei sa-l consideri prieten.. Eu una am invatat sa plec, sa intorc spatele si sa-mi vad de viata.. Imi pare rau daca asta doare, dar ca sa procedez altfel ar trebui ca persoana respectiva sa ocupe un loc foarte important in viata mea, ori de inca nu mi-a devenit apropiat, nu e cazul.. Nu pot spune ca sunt trista, doar dezamagita. Asta e, simteam nevoia sa-mi amintesc.
contrar asteptarilor nu vreau sa fac reclama dar, intrucat nu stiu cum exact, am ajuns abonata, mi-a sarit in ochi articolul linkuit mai sus si am intrat si eu sa vad aceste coafuri de top realizate in pripa; precizez ca posed o podoaba capilara destul de bogata ce necesita in mod normal o interventie inainte de iesirea din casa .. prima impresie a fost buna, dar a urmat o nedumerire, cum poti spune ca sunt coafuri de strada, usor de realizat, cand majoritatea pozelor sunt de le evenimente, prilej cu care vedetele cheltuie sume cu multe zerouri in coada pentru acel look aparent neingrijit.. am luat cateva la intamplare si am avut curiozitatea de a identifica preilejul cu care a fost facuta poza respectiva, astfel:
.. mi se pare aiurea sa dai titlul articolului "Top 9 coafuri de strada - Usor de realizat atunci cand esti grabita!" si sa pui astfel de poze, adica ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place dar stick to the point frate' pune poze cu vedete daca vrei, coafate, dar in tinuta de strada, sau in drum spre eveniment, sigur gasesti macar cateva decente.. parerea mea
.. de fapt nu am chef de lucru de ceva vreme si caut sa ma strecor printre indatoririle zilnice si sa-mi gasesc un locsor al meu unde sa citesc.. Citesc mai nou carti pline de magie, de ritualuri stravechi, cu taramuri de basm si am noroc ca printul meu din viata de zi cu zi e un suflet ales care ma sprijina in cam tot ce fac.. Uff iar am intrat intr-o perioada incarcata, cu zile mult prea scurte.. pentru toate ce vreau sa le fac. Dar, nu vreau sa ma plang ..
01 aprilie 2010
Mai azi si maine vom fi in Slatina, Slatina de Olt.
E un oras care mi s-a strecurat in suflet si de care ma leaga acum amintiri mai mult decat dragi. Obisnuiam sa pastrez amintirile in poze, cat mai multe, din unghiuri cat mai variate. Acum insa ma limitez sa le cuprind cat mai mult cu ochii mintii pentru ca sunt singurii care surprind detaliile esentiale, nuantele momentului. Am revazut deunazi cateva poze de la nunta si am observat cu tristete ca, desi sunt executate cu maiestrie, nu reusesc sa redea trairile acelei zile, asa cum ochii iubitului meu sot o fac, atunci cand ii intalnesc pe ai mei. Sunt norocoasa, suntem norocosi si ma gandeam ca, un amic al lui ma descria la un moment dat ca fiind "o aparitie ca un fum" sau asa ceva in viata sotului meu.. Hihihi.. ei bine, s-ar parea ca acolo unde e foc, e si fum :P Sper ca timpul sa ne uneasca in continuare, asa cum a facut-o pana acum si focul sa nu fie unul de paie cum a fost al altora inaintea noastra si dupa noi. Hmhmhm, un alt amic afirma ceva de genul ca "a scrie pe blog echivaleaza cu a te masturba public" (nu stiu in ce masura imi era adresata afirmatia, la momentul respectiv) sau ceva de genu' si sunt intrutotul de acord cu el. Eu insa scriu acilea pentru ca am renuntat prin clasa a 8-a la a mai scrie in jurnal (il gasea mama mai mereu), pentru ca asta nu e un loc unde sa rabufnesc ( am unde sa fac si asta cand e cazul), asta nu e un loc in care sa spun ce nu am curajul sa spun in fata (daca am ceva de spus, in genera spun :D), easta e petru mine un loc unde ma regasesc din cand in cand si ma intorc sa ma caut atunci cand ma pierd. Sper ca viitorii mei copilasi internauti sa nu se rusineze de cele scrise si sa se amuze sau sa se induioseze de piesele, filmele, textele ce au avut un ecou, pentru o clipa in inima mea.
Datorita iminentei calatorii, ma simt mai agitata decat vremea de afara (e innorata, indecisa) si gandurile m-au purtat la oamenii pe care i-am cunoscut acolo.. si pe care poate-i vom reintalni.
Am prins iar, un dor de duca..
17 martie 2010
Am gasit un loc unde ma simt bine, de la bine inspre extrem de bine, de fapt :
..uff .. life sucks uneori
Mai nou, oriunde merg aud numai de cupluri in care unul sau altul inseala, ba el ba ea.Tin sa subliniez ca nu e o regula in privinta sexului celui care inseala si tin sa subliniez ca uneori inselatul asta nu a implicat sex, ci, ca sa zic asa, asteptari ca poate s-or intampla.. diverse. Nu obisnuiesc sa iau partea nici a unuia nici a altuia deoarece fiecare cuplu e diferit, complet diferit, pentru ca e format din doua persoane/personalitati distincte.Unele cupluri, desi nu mi-am exprimat parerea „face to face”, nu aveau note de trecere de la bun inceput din partea mea iar la altele speram sa fie de bine. Desi suntem mai mult decat fericiti in prezent, nu bag mana in foc nici pentru relatia mea ca va fi pana la adanci batraneti sau pana ce moartea ne va desparti, pentru ca viata e ca un zmeu purtat de vant, o poti controla aparent, dar sunt si alte variabile ce pot schimba sortii.
Those days, majoritatea aleg varianta scurta si simpla, o rupem si o luam de la capat.. cat mai putem. Problema e ca ruptul asta nu e intotdeauna cel mai rau lucru care se putea intampla, adica sunt cupluri care nu au nici o sansa sa reziste si atunci „un el„ sau „o ea” pot fi un pretext salvator.
Trebuie sa recunosc ca am fost in ambele ipostaze, si nu vreau sa fac pe lupul moralist, dar cred ca atunci cand inselam, suferim de o pana de creativitate :). Ma exclud pentru restul postului din vreuna din tabere, intrucat tx god, nu am in prezent (si sper ca nici in viitor) probleme de genul asta..
De ce pana de creativitate? Pentru simplul fapt ca cel care inseala si-a epuizat resursele.. nu se mai poate uita la cel de langa el ca inainte. Daca la inceput, creativitatea l-a ajutat sa sara peste defecte, sa teasa in jurul lor o plasa alcatuita din "las' ca poate se schimba, las' ca nu e chiar asa de rau, las' ca o fi mai bine, las' ca... " , acum plasa s-a fisurat, ameninta sa se destrame si are nevoie doar de un motiv. Si ce motiv e mai bun decat un nou inceput.. fara reprosuri.. doar miere, ca la-nceput, nu?
Partener ideal nu cred ca exista, orice cuplu sexagenar fericit ai intreba iti va spune ca viata a avut suisuri si coborasuri si sunt impreuna inca, pentru ca au vrut sa ramana impreuna si au reusit.
Iubirea generata de „indragosteala” e suficienta pentru un interval de timp; nu-l pot delimita pentru ca sunt prea multi factori care influenteaza cuplul respectiv.Ideea e ca ceea ce ramane in urma trebuie sa fie o dorinta de a creste langa cel de langa tine, de a-l redescoperi si a te redescoperi in permanenta.Daca feedback-ul e pozitiv, s-ar putea sa reusiti, daca nu, nu PUNCT
08 ianuarie 2009
Am început să recitesc . Nu obişnuiesc să revin la o carte după ce am citit-o, dar aceasta are un statut diferit. Am crescut cu ea şi, deşi nu are un final fericit, e una care cred că ar trebui predată la şcoală. Poate în felul ăsta generaţia actuală de adolescenţi nu ar mai fi " o generaţie care arde etapele"..
06 ianuarie 2009
Îmi face plăcere să umblu vandra pe net, să citesc blogurile, jurnalele, gândurile altora.. Hoinărind aşa am dat peste:
imi numar prietenii in lipsa de la an la an si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte satul de mintii inchise care nu vor departe lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu ” pentru ca uneori alege Dumnezeu nici eu , nici tu , nici el , nici ea poate n-ar vrea sa fie asa si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva atata timp cat nu va fi un pic de armonie atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie am inima sfasiata de coltii unui gand dureros patata de sange, preacum camasa lui Hristos ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt tot ce se naste moare chiar de la ïnceput
Când nu eşti lângă mine îmi dau seama că nu mai ştiu să adorm singură cu capul în alt loc decât pe pieptul tău, că noaptea e întuneric şi mobilierul din cameră trosneşte .. că cearşaful este rece şi patul mult prea mare..
04 ianuarie 2009
Hmhmhm .. iată-mă în faţa tastaturii, cu toată noaptea înaintea mea .. cu ţigara într-o mână, cafeaua în alta şi cu gândurile împrăştiate.. Imaginea asta are denumirea "hapiness is a child's smile" şi sunt întrutotul de acord. Mi-am pus de multe ori întrebarea "ce e fericirea" şi cred că am făcut-o pentru că simţeam că nu o trăiesc. Acum ştiu că dacă sufletul mi-e împăcat şi ochii îmi zâmbesc când te văd iar trăsăturile mi se destind e pentru că mă faci fericită. E plăcut să ştiu că-ţi pot spune orice dar şi că nu avem nevoie întotdeauna de cuvinte pentru a ne înţelege. E plăcut să mă uit la tine şi să văd în ochii tăi imaginea viitorilor noştri copii, trup şi suflet din trupul şi sufletul nostru.. Hmhmhm.. cred că tot cea ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv, cred asta de când ne-am găsit .. şi mă bucur că toate s-au întâmplat atât de firesc şi de natural şi că acum formăm un cămin, o familie. Absenţa ta, zilele astea deşi o înţeleg mă întristează. Îmi face plăcere ca auzindu-ţi vocea la telefon să întrezăresc un zâmbet, o privire care pentru mine are atâtea înţelesuri.. Mi-e dor de tine, şi abia aştept să ne revedem .. E plăcut să simt, că deşi eşti departe .. esenţa a ceea ce suntem .. acel "NOI" nu se pierde, e o căldură plăcută.. e o senzaţie de complicitate .. în doi care ne uneşte. Te aştept cu drag soţiorul meu să te întorci şi deşi nu m-am hotărât dacă vei citi aceste rânduri ştiind că-ţi sunt dedicate.. ele îţi sunt .. atât ele cât şi următoarea piesă:
02 ianuarie 2009
2 Ianuarie 2009 Am hotărât să-mi trag şi eu blog. Cochetez de mult cu ideea de a mă exprima liber şi anonim :D .. dar până acum nu mi-am găsit nici timpul nici puterea necesară şi am preferat doar să le răsfoiesc pe ale altora. Nu ştiu despre ce voi scrie, nu mi-am propus nimic anume .. vor fi gânduri aruncate în neant.. vor fi imagini, vor fi piese care-mi plac.. voi fi eu, puţin din ceea ce îmi face ziua mai plăcută şi poate, de ce nu ..uneori mai amară
