KEITH

Sad beautifoul story..
Nu e o idee originală. dar e o poveste foarte frumoasă dacă apreciezi genul.Dar, hei.. cum ar putea fi dragostea şi moartea originale? Esenţa lor nu se schimbă din fericire şi din păcate..

The Ducess

Loved it.. superbă distribuţie, extraordinară interpretare ..
Părerea mea

Asta am primit-o pe mess de a cineva:

"Scrisoare interna :

Stimati angajati,

Va rugam sa recoltati si sa predati fiecare la Departamentul Resurse Umane : 2 ml. de sange si 2 g . fecale, deoarece dorim sa stabilim daca aveti munca in sange sau va cacati pe ea.

CONDUCEREA!"

And my baby a dat replica:

"De ce sefii cauta sa aiba birouri la etaje superioare? Ei stiu ca angajatilor cand le piere cheful, se pisa pe ea de munca."

:))

Ieri a fost una din zilele alea, în care .. cel mai bun lucru pe care l-aş putea face ar fi să mă bag în pat şi să dorm, să nu pun mâna pe nimic.Spun asta pentru că, în zile precum cea de ieri reuşesc să sparg, să distrug cam toate obiectele pe care pun mâna..şi cum ziceam.. ieri a fost una din zilele alea..
Nu intru în detalii, dar ideea e că nu mi-am luat precauţii şi am reuşit să sparg unul din bolurile pereche pe care le adusese sotziorul meu cu el.Ceea ce e mai interesant e ceea ce mi-a povestit el ulterior şi anume că respectivele boluri le luase cu mulţi ani în urmă, mai bine de opt, când având o prietenă îşi dorea o relaţie mai serioasă cu ea.Din fericire pentru amândoi şi pentru el şi pentru ea, (ea acum este căsătorită, are doi copii şi o viaţă de familie fericită, vorbim pe mess uneori de aceea ştiu sigur :) ) nu a fost să fie şi bolurile nu au mai ajuns la destinaţie. Povestindu-i lui iubi ce am făcut.. cum am reuşit să sparg unul din boluri, m-a surprins să aflu că el se gândea demult că acele boluri ar fi trebuit să le lase în urmă deoarece reprezentau o perioadă încheiată din viaţa lui.. :)
Ca să vezi.. nu ştiu dacă mi-am exprimat convingerea aici până acum, că toate se întâmplă cu un motiv.. dar asta şi aşa e.. toate se întâmplă cu un motiv şi deşi el nu ni se dezvăluie pe loc.. treptat lucrurile se lămuresc :)
Fuck it , nu vreau să fiu patetică, dar ţinând cont că ăsta ar fi locul meu de aberat îmi asum acest risc, so .. Te iubesc soţiorul meu, nu mă satur să-ţi spun asta şi hmhm .. am avut un înger păzitor atunci când ne-am găsit
Hihihihi .. ar trebui să punem lumânările alea la biserică de mulţumire celor ce au inventat DC++, netul, PC-ul, profesiei noastre şi tuturor elementelor ce au favorizat întâlnirea noastră ..
uff .. e 3.24 şi a mai trecut o zi împreună

Fuck it.. God bless youtube şi pe cei ce sunt atât de generoşi să posteze acolo clipuri precum următoarele..

aş putea continua.. noaptea e lungă.. iubi a adormit iar eu n-am somn.. mă uit la el cum respiră liniştit şi mă bucur că e aici cu mine.. cineva ne-a spus că îl iubesc ca pe un copil.. o fi aşa? .. se întâmplă să mă uit în ochii lui şi să am senzaţia că pot recunoaşte trăsăturile viitorilor noştri copii.. :D cred că mai corectă ar fi afirmaţia că iubesc şi copilul din el şi cred că şi el cochetează cu copilul din mine ...
gata, mă duc lângă el.. pe curând

O altă piesă ce mi-a îndulcit adolescenţa:

Am avut o prietenă foarte dragă...
Era prietena cu care fugeam nopţile la discotecă, cu care fumam pe ascuns şi cu care povesteam câte-n lună şi-n stele.. Mi se pare c-au trecut secole de atunci deşi sunt doar câţiva ani.. Mi se face de foarte multe ori dor de discuţiile noastre, dar deşi o am în lista de yahoo mess nu încerc să reiau legătura cu ea.
Prietenia noastră s-a destrămat, interesele, anturajul, preocupările noastre sunt diferite acum şi am simţit asta la prima noastră reîntâlnire.. Cred că au fost lucruri care au rămas nespuse şi că la ele s-au adunat altele .. Nu o să le spun aici.. dar pot să spun că mi-e dor de prietena mea..

Azi am fost la teatru. A fost o piesă frumoasă "Străini în noapte" cu Florin Piersic şi Emilia Popescu.. Am râs la început, el un bărbat undeva la 60 de ani, cu o viaţă de familie monotonă, agaţă într-un bar o tânără o aduce acasă, neobosindu-se să ascundă fotografiile de familie.. Fata spune la început că, ea nu vrea să se încurce cu un bărbat căsătorit apoi că .. de fapt ea l-a agăţat că ar fi "de meserie" şi că ar trebui să-i plătească 500 de euro că ăsta-i e tariful, după care mai negociază până la 600 şi renunţă apoi la toţi banii pentru că, de fapt e ziarista la o revistă pentru femei şi că face un studiu asupra motivelor şi modului în care bărbaţii căsătoriţi trecuţi de o anumită vârstă înşeală.. şi după încă câteva replici.. el se ameţeşte ea dă să plece dar nu are bani de taxi şi se întoarce să-i ceară.. iar el se întinde un pic pe canapea să-şi revină şi adoarme.. iar personajul fetei înduioşat parcă adoarme alături veghindu-l parcă .. dimineaţa fata e încă acolo, la fel şi banii (personajul lui ţine să verifice acest lucru.. ) şi după ce-l lasă să creadă că s-au întâmplat mai multe decât îşi aminteşte el în seara precedentă .. îi spune că ea e de fapt o manichiuristă în salonul unde merge nevasta lui şi că tot ceea ce s-a întâmplat în bar şi mai apoi a fost la cererea nevestei lui care voia să-i testeze fidelitatea ..Foarte amuzantă a fost în continuare partea în care ei încearcă să refacă o înregistrare a discuţiei lor din bar care să probeze atitudinea lui de om căsătorit şi fidel.. Până aici toate bune şi frumoase .. am râs cu ochii şi cu inima .. doar că fata începe să spună o poveste a unui student care încurcat cu o femeie mai în vârstă decât el, o secretară o lasă gravidă şi apoi o părăseşte, pe ea şi pe copilul nenăscut.Normal că personajele din a doua poveste sunt bărbatul din prima şi mama fetei.. şi momentul regăsirii sufleteşti dintre tată şi fiică e impresionant până la lacrimi...
A fost un subiect interesant pus în scenă cu multă pasiune şi cu mult suflet de nişte oameni deosebiţi.. Ne-a plăcut enorm.. deşi am rămas cu o lacrimă în colţul ochiilor..
Uff.. am ţinut neapărat să fac rezumatul a ceea ce am văzut pentru că .. hmhm nu prea mai am cui altcuiva să povestesc şi sunt o fire care trebuie neapărat să împărtăşească cu cei din jur atât tristeţile cât şi bucuriile .. Nu ştiu dacă o fac foarte corect literar sau gramatical, dar nici nu-mi prea pasă.. asta sunt eu nu vreun roman clasic.. De ce spun că nu prea mai am cui.. pentru că deşi despre ea am discutat cu soţul meu, am şi văzut-o împreună.. simt nevoia să mai spun şi altcuiva.. şi ceilalţi oameni din jurul meu sunt prea preocupaţi de propria viaşă, propriile probleme, vieţile altora.. persoane publice sau private pentru a mai fi interesaţi de ficţiune..
Dacă asta înseamnă să mă maturizez .. atunci în cazul meu nu va fi prea curând, (îmi place să cred cel puţin că.. ) eu voi rămâne aşa şi după ce vom avea copii, aşa adică cu sete de ficţiune şi cu multe de împărtăşit şi cu îmbrăţişări şi săruturi furate pe stradă .. şi fără motiv şi cu chicoteli şi zâmbete jucăuşe la masă, deşi sunt eu cea care o pregătesc..
Mamă ce egocentristă sunt pe sfârşit.. hihihi .. da, asta-s eu .. later

Ieri am împlinit 7 luni de la căsătorie şi numărărăm aproximativ 3 ani de când ne-am cunoscut.. Oare când a trecut timpul ăsta?Parcă ieri vorbeam pe skype şi parcă nu îndrăzneam să ne facem planuri de viitor .. distanţa Bucureşti-Timişoara nu era chiar una scurtă..
Look at us, we did it.. and we did it well :))

Două piese de suflet, deşi nu pot spune că sunt fan O-zone sau Dan Bălan, aceste piese le ascult cu aceeaşi plăcere ori de câte ori am ocazia..

O voce deosebită, cu piese (muzică/text) originale şi videoclipuri super interesante

Sunt o fire uşor de zgândărit, adică multe din lucrurile care poate trec fără a face valuri în viaţa altora, pe mine mă afectează.. Azi am constatat că există şi un remediu şi că deşi e dureros nu sunt singura care a ajuns la concluzia că e soluţia optimă.. Am citit asta in blogul Andreei Remetan care de câtva timp e Andreea Stancu şi .. are perfectă dreptate.În fond ceea ce nu mă doboară, mă întăreşte.. problema e însă că aceste mici necazuri, frustrări .. nu se descarcă printr-un zâmbet.. ci prin discuţii lungi cu partenerul de viaţă, dacă ai noroc.. şi eu am.. so.. what the fuck.. nu e situaţia chiar aşa de rea cum pare.. atâta timp cât există în viaţa ta un sprijin, un reper .. vorba celor de la The Beatles "LET it be"
M-am luat cu altele şi nu am apucat să mă laud de cât de frumos a fost la munte.. exceptând "cel mai lung telescaun din Europa" ..unde am cam dârdâit .. dar şi acolo a fost frumos.. molizii acoperiţi de zăpadă şi aerul paşnic, mistic chiar au compensat..

Azi am participat la o şedinţă. Până aici nimic spectaculos. Hazliu e că tema şedinţei era prezentarea unui program (adică de la File, New, Open, Save as, .. tipuri de fluxuri cică.. bla-bla) program cu care întregul judeţ lucrează de câteva luni bune de zile, circumstanţele îmi permit să spun chiar de un an de zile :D .. Toate bune şi frumoase, până în momentul în care reprezentantul statului a început a explica .. nu mie, eu mă scot din ecuaţie, ci unor oameni care au 20 de ani în spate de experienţă, tipurile de probleme (aceleaşi de cel puţin 10 ani, cu care eu mă confrunt doar de vro 4) pe care le pot rezolva cu respectivul program.. şi când spun a explica în acest caz mă refer la desene cu săgetuţe şi haşuri..
Uff ..
Într-un final când prezentarea trece la ceva mai la subiect şi întrebările sunt inerente şi pertinente un reprezentant al oficiului nostru judeţean.. ne ceartă că, "de ce punem întrebări încuietoare" ..adică dom-le ..credeaţi că aţi venit aici chiar să vă lămuriţi unele nedumeriri?..ei!!!! se poate?!?!?! ..hihihi .. Într-un final cineva a reuşit să găsească întrebarea "foarte bună" adică una la care răspunsul era la îndemâna stimabilului nostru prezentator.
Uff ..
Şi aşa a mai trecut o zi.. exagerez, au fost doar vreo 4 ore.. nici asta nu ar fi deranjat aşa tare.. dar iată că la sfârşitul şedinţei .. din dorinţa de a nu lăsa totuşi unele întrebări fără răspuns, mergem să-l mai întrebăm de unele pe stimabilul reprezentant al statului şi constatăm, că .. de fapt întrebările au fost toate înţelese .. dar că domnul era la curent cu vorba ceea că e prost să fi prost, dar nu şi să faci pe prostul când e cazul.. şi că spaţiile goale au fost lăsate aşa în perfectă cunoştiinţă de cauză..
Aşa ..acum că mi-am spus păsul fără a spune prea multe .. mă pot relaxa.. Mâine dimineaţă la 8 juma plecăm spre Muntele Mic.. abia aştept.. aer curat, munte, alb întins de nea.. noi doi şi restul lumii .. I love it!I love it!I love it! ..

Uneori aş vrea să fiu aşa:

.. despre iubire

Am auzit-o mai demult pe Cosmina Pasarin vorbind la Happy hour a lui Maruta de un proiect in care era implicata si anume "Happy Fish" sau "Generatia 3 minute" si azi abia am cautat site-ul sa vad si eu ce e pe acolo.
Mi se pare super interesanta seria filmuletelor "Despre iubire" cu atat mai mult cu cat multe din subiectele de acolo sunt si au fost mereu de actualitate, sunt dezbatute cu dezinvoltura de oameni mai mult sau mai putini obisnuiti, care incearca sa dea raspunsuri prin prisma experientei personale. Multe din problemele dezbatute acolo le-am discutat intre noi si eu si sotul meu inainte de a incepe o relatie si cred ca o trecere prin cea mai mare parte din ele e necesara atunci cand vrei mai mult de o simpla aventura cu omul de langa tine.
Recomand cu caldura:

happy fish chanel
ENJOY!!! ;)

Tocmai am ieşit de pe blogul Danei Nălbaru.. Îmi place foarte mult persoana asta care nu se teme să-şi exprime gândurile, care povesteşte ce frumos e să ai o familie împlinită, să-l iubeşti pe omul de lângă tine cu toată fiinţa ta şi să te bucuri pentru reuşitele lui de parcă ar fi ale tale, întrucât simţi că eşti una cu el.. Îmi place Dana, îmi place şi Dragoş .. şi mă bucur că mai există şi oameni fericiţi şi oameni ca ei .. E ciudat de plăcut să înfrunţi viaţa atunci când ai alături persoana potrivită.. e ciudat de plăcut sentimentul ăsta de linişte interioară pe care-l am de când ne-am cunoscut ..

Duminică dimineaţa, iubi meu a ajuns acasă.. şi m-am simţit din nou întreagă.
Fără nici o legătură, o altă piesă şi voce (Alicia Keys) care-mi place..

http://www.simone-peirache.fr/
Ceva-uri ce mi-au şi îmi plac

Am început să recitesc . Nu obişnuiesc să revin la o carte după ce am citit-o, dar aceasta are un statut diferit. Am crescut cu ea şi, deşi nu are un final fericit, e una care cred că ar trebui predată la şcoală. Poate în felul ăsta generaţia actuală de adolescenţi nu ar mai fi " o generaţie care arde etapele"..

Îmi face plăcere să umblu vandra pe net, să citesc blogurile, jurnalele, gândurile altora.. Hoinărind aşa am dat peste:

http://www.diaconuflorin.ro/cei-mai-buni-prieteni-sunt-cei-pe-care-nu-i-mai-am.html#more-162

imi numar prietenii in lipsa de la an la an
si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am
satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
satul de mintii inchise care nu vor departe
lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri
nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri
si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu ”
pentru ca uneori alege Dumnezeu
nici eu , nici tu , nici el , nici ea
poate n-ar vrea sa fie asa
si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva
atata timp cat nu va fi un pic de armonie
atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie
am inima sfasiata de coltii unui gand dureros
patata de sange, preacum camasa lui Hristos
ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt
tot ce se naste moare chiar de la ïnceput

I Love it.. it's so fucking true

sleepless

Când nu eşti lângă mine îmi dau seama că nu mai ştiu să adorm singură cu capul în alt loc decât pe pieptul tău, că noaptea e întuneric şi mobilierul din cameră trosneşte .. că cearşaful este rece şi patul mult prea mare..

Hmhmhm .. iată-mă în faţa tastaturii, cu toată noaptea înaintea mea .. cu ţigara într-o mână, cafeaua în alta şi cu gândurile împrăştiate..
Imaginea asta are denumirea "hapiness is a child's smile" şi sunt întrutotul de acord. Mi-am pus de multe ori întrebarea "ce e fericirea" şi cred că am făcut-o pentru că simţeam că nu o trăiesc. Acum ştiu că dacă sufletul mi-e împăcat
şi ochii îmi zâmbesc când te văd iar trăsăturile mi se destind e pentru că mă faci fericită. E plăcut să ştiu că-ţi pot spune orice dar şi că nu avem nevoie întotdeauna de cuvinte pentru a ne înţelege. E plăcut să mă uit la tine şi să văd în ochii tăi imaginea viitorilor noştri copii, trup şi suflet din trupul şi sufletul nostru..
Hmhmhm.. cred că tot cea ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv, cred asta de când ne-am găsit .. şi mă bucur că toate s-au întâmplat atât de firesc şi de natural şi că acum formăm un cămin, o familie. Absenţa ta, zilele astea deşi o înţeleg mă întristează. Îmi face plăcere ca auzindu-ţi vocea la telefon să întrezăresc un zâmbet, o privire care pentru mine are atâtea înţelesuri..
Mi-e dor de tine, şi abia aştept să ne revedem ..
E plăcut să simt, că deşi eşti departe .. esenţa a ceea ce suntem .. acel "NOI" nu se pierde, e o căldură plăcută.. e o senzaţie de complicitate .. în doi care ne uneşte.
Te aştept cu drag soţiorul meu să te întorci şi deşi nu m-am hotărât dacă vei citi aceste rânduri ştiind că-ţi sunt dedicate.. ele îţi sunt .. atât ele cât şi următoarea piesă:

2 Ianuarie 2009
Am hotărât să-mi trag şi eu blog. Cochetez de mult cu ideea de a mă exprima liber şi anonim :D .. dar până acum nu mi-am găsit nici timpul nici puterea necesară şi am preferat doar să le răsfoiesc pe ale altora.
Nu ştiu despre ce voi scrie, nu mi-am propus nimic anume .. vor fi gânduri aruncate în neant.. vor fi imagini, vor fi piese care-mi plac.. voi fi eu, puţin din ceea ce îmi face ziua mai plăcută şi poate, de ce nu ..uneori mai amară