Nu stiu
de Serban Viorica Ioana

Nu ştiu cine sunt,
in zbor de albastru şi de luna
se scurg in mine cireşii
de primavara şi furtună;
nu ştiu cine sunt,
ştiu doar că tu mă ţii de mână.

Dispar în jurul meu
însângerate zbateri de lumină,
se scurg pe rând, încet,
albastru, verde, gri,
nu ştiu cine sunt,
vreau doar ca tu să mă mai ţii de mână.

Nu ştiu cine sunt,
pe umeri îmi alunecă valuri
de mare înnecată-n spumă,
ştiu doar că te iubesc
când tu mă ţii de mână.