Mai azi si maine vom fi in Slatina, Slatina de Olt.

E un oras care mi s-a strecurat in suflet si de care ma leaga acum amintiri mai mult decat dragi. Obisnuiam sa pastrez amintirile in poze, cat mai multe, din unghiuri cat mai variate. Acum insa ma limitez sa le cuprind cat mai mult cu ochii mintii pentru ca sunt singurii care surprind detaliile esentiale, nuantele momentului.
Am revazut deunazi cateva poze de la nunta si am observat cu tristete ca, desi sunt executate cu maiestrie, nu reusesc sa redea trairile acelei zile, asa cum ochii iubitului meu sot o fac, atunci cand ii intalnesc pe ai mei. Sunt norocoasa, suntem norocosi si ma gandeam ca, un amic al lui ma descria la un moment dat ca fiind "o aparitie ca un fum" sau asa ceva in viata sotului meu..
Hihihi.. ei bine, s-ar parea ca acolo unde e foc, e si fum :P Sper ca timpul sa ne uneasca in continuare, asa cum a facut-o pana acum si focul sa nu fie unul de paie cum a fost al altora inaintea noastra si dupa noi.
Hmhmhm, un alt amic afirma ceva de genul ca "a scrie pe blog echivaleaza cu a te masturba public" (nu stiu in ce masura imi era adresata afirmatia, la momentul respectiv) sau ceva de genu' si sunt intrutotul de acord cu el. Eu insa scriu acilea pentru ca am renuntat prin clasa a 8-a la a mai scrie in jurnal (il gasea mama mai mereu), pentru ca asta nu e un loc unde sa rabufnesc ( am unde sa fac si asta cand e cazul), asta nu e un loc in care sa spun ce nu am curajul sa spun in fata (daca am ceva de spus, in genera spun :D), easta e petru mine un loc unde ma regasesc din cand in cand si ma intorc sa ma caut atunci cand ma pierd. Sper ca viitorii mei copilasi internauti sa nu se rusineze de cele scrise si sa se amuze sau sa se induioseze de piesele, filmele, textele ce au avut un ecou, pentru o clipa in inima mea.

Datorita iminentei calatorii, ma simt mai agitata decat vremea de afara (e innorata, indecisa) si gandurile m-au purtat la oamenii pe care i-am cunoscut acolo.. si pe care poate-i vom reintalni.

Am prins iar, un dor de duca..