Îmi face plăcere să umblu vandra pe net, să citesc blogurile, jurnalele, gândurile altora.. Hoinărind aşa am dat peste:

http://www.diaconuflorin.ro/cei-mai-buni-prieteni-sunt-cei-pe-care-nu-i-mai-am.html#more-162

imi numar prietenii in lipsa de la an la an
si cei mai buni imi par acum cei care nu-i mai am
satul de oamenii care vorbesc de pe patul de moarte
satul de mintii inchise care nu vor departe
lasate deoparte , plecate , departe sunt amintiri
nascute , facute , pierdute de mult , de multe despartiri
si n-ai putea sa spui intotdeauna : ” am ales eu ”
pentru ca uneori alege Dumnezeu
nici eu , nici tu , nici el , nici ea
poate n-ar vrea sa fie asa
si ma gandesc ca nu putea sa fie altcumva
atata timp cat nu va fi un pic de armonie
atata timp cat nu vor fi momente ci chiar prietenie
am inima sfasiata de coltii unui gand dureros
patata de sange, preacum camasa lui Hristos
ma despart de prieteni zilnic , neintrerupt
tot ce se naste moare chiar de la ïnceput

I Love it.. it's so fucking true