Azi am fost la teatru. A fost o piesă frumoasă "Străini în noapte" cu Florin Piersic şi Emilia Popescu.. Am râs la început, el un bărbat undeva la 60 de ani, cu o viaţă de familie monotonă, agaţă într-un bar o tânără o aduce acasă, neobosindu-se să ascundă fotografiile de familie.. Fata spune la început că, ea nu vrea să se încurce cu un bărbat căsătorit apoi că .. de fapt ea l-a agăţat că ar fi "de meserie" şi că ar trebui să-i plătească 500 de euro că ăsta-i e tariful, după care mai negociază până la 600 şi renunţă apoi la toţi banii pentru că, de fapt e ziarista la o revistă pentru femei şi că face un studiu asupra motivelor şi modului în care bărbaţii căsătoriţi trecuţi de o anumită vârstă înşeală.. şi după încă câteva replici.. el se ameţeşte ea dă să plece dar nu are bani de taxi şi se întoarce să-i ceară.. iar el se întinde un pic pe canapea să-şi revină şi adoarme.. iar personajul fetei înduioşat parcă adoarme alături veghindu-l parcă .. dimineaţa fata e încă acolo, la fel şi banii (personajul lui ţine să verifice acest lucru.. ) şi după ce-l lasă să creadă că s-au întâmplat mai multe decât îşi aminteşte el în seara precedentă .. îi spune că ea e de fapt o manichiuristă în salonul unde merge nevasta lui şi că tot ceea ce s-a întâmplat în bar şi mai apoi a fost la cererea nevestei lui care voia să-i testeze fidelitatea ..Foarte amuzantă a fost în continuare partea în care ei încearcă să refacă o înregistrare a discuţiei lor din bar care să probeze atitudinea lui de om căsătorit şi fidel.. Până aici toate bune şi frumoase .. am râs cu ochii şi cu inima .. doar că fata începe să spună o poveste a unui student care încurcat cu o femeie mai în vârstă decât el, o secretară o lasă gravidă şi apoi o părăseşte, pe ea şi pe copilul nenăscut.Normal că personajele din a doua poveste sunt bărbatul din prima şi mama fetei.. şi momentul regăsirii sufleteşti dintre tată şi fiică e impresionant până la lacrimi...
A fost un subiect interesant pus în scenă cu multă pasiune şi cu mult suflet de nişte oameni deosebiţi.. Ne-a plăcut enorm.. deşi am rămas cu o lacrimă în colţul ochiilor..
Uff.. am ţinut neapărat să fac rezumatul a ceea ce am văzut pentru că .. hmhm nu prea mai am cui altcuiva să povestesc şi sunt o fire care trebuie neapărat să împărtăşească cu cei din jur atât tristeţile cât şi bucuriile .. Nu ştiu dacă o fac foarte corect literar sau gramatical, dar nici nu-mi prea pasă.. asta sunt eu nu vreun roman clasic.. De ce spun că nu prea mai am cui.. pentru că deşi despre ea am discutat cu soţul meu, am şi văzut-o împreună.. simt nevoia să mai spun şi altcuiva.. şi ceilalţi oameni din jurul meu sunt prea preocupaţi de propria viaşă, propriile probleme, vieţile altora.. persoane publice sau private pentru a mai fi interesaţi de ficţiune..
Dacă asta înseamnă să mă maturizez .. atunci în cazul meu nu va fi prea curând, (îmi place să cred cel puţin că.. ) eu voi rămâne aşa şi după ce vom avea copii, aşa adică cu sete de ficţiune şi cu multe de împărtăşit şi cu îmbrăţişări şi săruturi furate pe stradă .. şi fără motiv şi cu chicoteli şi zâmbete jucăuşe la masă, deşi sunt eu cea care o pregătesc..
Mamă ce egocentristă sunt pe sfârşit.. hihihi .. da, asta-s eu .. later